Am ales ca această ediție să fie alcătuită din 2 părți: prima parte prezentarea costumului popular al concurenților, printr-o defilare până la liceu Nicolae Balcescu și înapoi la biserica, iar a doua parte testarea abilităților de bătut la toacă.
Portul popular reprezintă una dintre formele de cultură ale unui neam, un „templu la purtător”, o parte din istoria și devenirea unei nații. În cazul românilor, costumul popular este, fără doar și poate, unul dintre punctele de reper, atunci când ne referim la identitate, la valorile noastre naționale. Straiele populare sunt martore tăcute, dar mărturisitoare ale credinței și pietății poporului nostru, dar și a dragostei lui pentru tot ce este frumos, curat și înălțător. Prin motivele așezate cu acul și ața pe pânză sau rostuite prin nividiturile războaielor de țesut, harnicele gospodine au rânduit acoperămintelor populare simboluri profunde, prin care purtătorul iei sau sumanului, scoarței ori brâului îmbrăca întregul univers, recapitulându-se astfel, simbolic, toată mitologia şi cosmogonia daco-geților, încreștinată apoi, după ivirea zorilor Evangheliei Mântuitorului Hristos. Fără a greși, putem afirma cu toată convingerea că portul nostru românesc reprezintă emanaţia esenţei spiritualităţii sufletului poporului, deschis în faţa celor ce doresc să-i simtă pulsul, să-i desluşească şi să-i aprofundeze tainele cu vechime milenară.
Toaca se dezvăluie ca o chemare vie la rugăciune, dar și ca un cântec de durere și de bucurie vestind, odată cu baterea cuielor crucii, imnul pascal de Înviere. Rânduiala cu pricina s-a statornicit în mod intenționat, pentru ca sunetul lemnului să ne amintească de cel produs la răstignirea Domnului pe Cruce. Toaca, un obiect nelipsit din bisericile noastre. Am crescut cu sunetul ei. Tuturor ne-a devenit familiară, căci aparține tradiției sfintei Ortodoxii românești. Pe toți ne cheamă către locașurile de închinăciune, anunțând începerea slujbelor sau momente mai importante din cadrul lor. Prezența toacei în cultul divin ortodox românesc s-a fixat atât de bine, încât nu putem concepe o slujbă ori un eveniment important din viața comunității fără ea.
